Spre Paradis!
Dacă vrei să fac dragoste cu tine pune pe pat
Un cearșaf alb, bine întins, să-l pot confunda cu cerul
Sau cu un așternut de spital, să mă las injectată
Din venele tale ca din niște perfuzii cu lapte
Dacă vrei să fac dragoste cu tine împletește din tine
O pânză otrăvitoare, cleioasă, molipsitoare
Și cheamă-mă la tine, când vrei, când ai timp
S-ascultăm împreună cum freamătă viața de apoi
Sau cel mai bine, dacă vrei să fac dragoste cu tine
Lasă-mi de seara lângă laptop o foaie albă, un creion
Așa cum lăsa bunica cursa de șoareci în podul casei
Sunt atrasă de mirosul searbăd, dar foarte curat
De pajiștile cu mană cerească, de toată colcăiala
De acolo ca de un cufăr cu amintiri adânci, înfipte
În carnea ei fragedă, picantă, de mireasă
Știu foarte bine să mă-nfășoar în pânza imaculată a foii
Așa cum și Isus s-a învelit în crisalidă
A doua zi mi-ar plăcea să apar cine știe pe unde
În ce povești, poate în camera ta
Să luminez dintr-un colț în loc de fereastră
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.