În roua ciclurilor
lumea științei spune că viața și existența în general se bazează pe cicluri
și că fiecare trebuie să treacă cel puțin odată printr-un punct, o poartă, o secundă
pentru a se putea integra ciclicității
nu știu alții cum sunt dar eu aștept să trec prin punctul Panait Istrati
veșnicul călător prin mările interioare cu poveștile lui cu tot
și prin Zorba din care izvorăște miracolul numit iubire
nu cred că voi putea trece prin punctul numit sfântul Augustin
sau Maica Tereza sau Papa Ioan Paul al doilea
dar și iubirea mea se poate contabiliza
și răsuflarea mea condensează rouă pe marginea vieții
El ne-a spus "sunteți Dumnezei" "sunteți fii Domnului"
și am știut că și eu pot fi țintuit în crugul zilei, în crucea cuvintelor
în anonimat și-n indiferența oamenilor
dar cui îi pasă... fiecare trebuie să treacă poarta... singur... rouă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre iubire
- poezii despre știință
- poezii despre sfinți
- poezii despre secunde
- poezii despre indiferență
- poezii despre existență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.