O lume nebună

(impresii contemporane)

În darn aşterni în versuri solemne ode lumii!
Contemplativul frazei nu-ndoaie raza minţii
Ştiind că soclul vieţii are culoarea humei
Şi gustul realităţii ne strepezeşte dinţi...

Ce e normal în seva inflorescenţei acre,
În mecanism de traume despotic inventate?
De ce în veacul nostru abjecţiile sunt sacre
Şi faptele normale sunt tot mai persiflate?

Cu negre veşti, pe Terra, amarnic viscoleşte;
Buldozerele urii cutremură pâmântul.
Venin de şerpi şi scorpii servim ca ştiri, prosteşte:
Tot ce-i mai pur în noi, silit, 'şi-află mormântul.

Întoarce-te, gândire! Revino, demnitate,
Priveşte fundul râpei spre noi rânjindu-şi botul...
Nicicum libertinajul nu-nseamnă Libertate!
Dar nu-i târziu nici astăzi din nou să-ncepem totul!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!