Poem necrolog
Ți-aș mai muri din când în când pe prag
Sculptându-te în palma mea femeie,
Ți-aș mai picta pe pleoape curcubeie,
Culcuș ți-aș face-n scorbură de fag.
Ți-aș mai cânta ca un ieșit din minți
Cu un sărut pecetluindu-ți tâmpla,
Și-aș învia în zori de zi la simpla
Atingere a sânilor fierbinți.
Te-aș nemuri în versul meu olog
Oximoroni arzând pe-un rug albastru,
Din șoapte ți-aș zidi pe ape castru
Dorințele punându-le zălog
Și-n timp ce-ți fluturi zâmbetul ca steag
Te-aș răstigni plângând pe-al nopții prag.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.