Patimă înmugurită
fără iubire nu aș fi fost om
în brațele ei am dobândit putere
înmugurită înflorită ca un pom
am captat lumină din mistere.
muguri de gânduri răsar în mine
rog vântul să nu îi doboare
ce dacă-i toamna zilele sunt senine
simt pe tâmple mângâieri de soare.
fără iubire nu știu să trăiesc
emoțiile mele străbat lumea întreagă
versuri în lumină și ție-ți dăruiesc
de tristețea neagră zilnic se dezleagă.
mă ning serenități din cerul amical
cu înălțări febrile pe extaz epocal.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.