Fereastra deschisă mă atrage
nu am învățat încă să mor
poate o singură dată am crezut
adormisem pe masa de operație
forțată de împrejurări urma să nasc
s-a născut a crescut
într-o literă C a plecat
pe piatra lui s-a desenat singură
păpușa strâmbă
încovoiere de viață din ceara luminii
pe care
încercam să i-o trimit
prin ninsoarea proaspătă murmura cineva
un mulțumesc șters
parcă
de ceața care a urmat
în mintea mea obosită să mai aștepte
învierea lui
aștept viața aceea promisă
în cărțile sfinte
pentru ca
în sfârșit
odihna
să mă învelească în răcoarea ei
de diamant brut
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre naștere
- poezii despre învățătură
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păpuși
- poezii despre promisiuni
- poezii despre odihnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.