O magistrală în Londra – 2 A.M

Au spălat strada,
Iar acum luceşte în lumina lămpilor;
Frig, lămpi albe,
Întinsă ca un râu pe care curg ape leneşe,
Cu dungi argintii şi negre.
Coboară pe ea taxi-uri,
Unul,
Apoi încă unul,
Printre ele se aud şoapte şi paşi.
Vagabonzii picotesc sub pervazul ferestrelor,
Trecători noptatici se scurg de-a lungul trotuarelor.
Metropola e sordidă şi sinistră,
Cu dungile ei argintii pe mijlocul străzii
Se mişcă lent,
Un râu care nu duce nicăieri.
De cealaltă parte-a ferestrei,
Luna despică,
Rotundă şi clară,
O noapte sidefie, de culoarea unei prune.
Ea nu poate lumina oraşul:
El e prea lucios.
El are lămpi albe
Şi sclipiri reci.

Stau la ferestră şi privesc
Luna.
E subţire şi decolorată,
Însă eu o iubesc.
Cunosc luna,
Iar acesta este un oraş străin.

poezie de Amy Lowell,1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!