E vremea, mamă, ca să bat din aripi
E vremea, mamă, ca să bat din aripi
ce-au izvorât încet, din suferință
să-ascult de acuma vântul care îmi este tată,
să umblu fără urme în marele văzduh.
De acuma știu că orișice-adiere
oricât de mică, ca un bătut de aripi
poate stârni furtuna în inimi neștiute
ce viață va renaște în suflete pierdute.
E vremea, mamă, să las pământului o umbră
ce-acoperă petalele uscate în arșița tristeții
să urc la cer urciorul secat de neiubire
și să-l cobor cu grijă umplut cu duh de viață.
poezie de Andrei Adrian Călimărea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Andrei Adrian Călimărea. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.