Născut prea târziu
povestea verdelui ce moare e pe cât de tristă pe atât de incredibilă
pentru că nimeni nu e dispus să moară tânăr. e greu de-înțeles ideea de sacrificiu
și numai zeii pot accepta să-și însușească moartea omneneasca
știind că eternitatea le e hărăzită de la naștere
arșița verii se oprește-n prag. primele ploi spăla cerul. ceața acoperă crepusculul
și din tot acest amalgam acvatic vezi răsărind verdele crud al toamnei
semințe nerăbdătoare sau poate naive își iau lumea-n cap
și se dau. dau tot ce pot ca ofrandă. verdele lor inundă tristețea
greu de crezut că cineva e dispus să moară la prima schimbare, la primul ger
și totuși, moartea sădită-n carne așteaptă. răbdătoare.
cuvintele răsar din ceață. taina lor cerne răsuflările pustii
chiar dacă nu mai răspund tinerește, ele, cuvintele, asemeni verdelui crud al toamnei, se dau uitării
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre naștere
- poezii despre vară
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre schimbare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.