Veghe

De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Şi de ce-mi veni, oare,
Aşa, peste noapte,
Să dorm cu faţa-n sus?
Să mă obişnuiesc?
(Puşchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deşălată de colaci, candele
Şi cruci stilizate
Din smochine)
Şi simt cum mă adaptez
În semiîntuneric
Odihnei din urmă,
Când voi privi cerul
Prin sticla fumurie a ţărânei
Ca şi cum, în lipsa mea,
Peste Terra,
S-ar fi coborât
O nesfârşită
Eclipsă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!