Imn
Crengi subțiri cu flori albe...
Spre mai sus
Mă ridică din erori
Idealuri ce-au apus...
Cu flori roze crengi subțiri...
Isus!
Flori pe zări, în iarbă flori...
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori...
E destul că tu te-ai dus...
Flori pe zări, în iarbă flori...
Isus!
Să dorm...
Să dorm, din ce în ce murind
Deși oriunde e o reînviere...
Iată, sunt goale
Dumbrăvile sacre -
Poetul a plecat.
Și dacă tu mai cauți,
Pășind prin tăinuitul izvor,
Pe mine nu mă vezi -
Poetul a plecat...
Să dorm...
Să dorm, din ce în ce murind
Deși, oriunde, e o reînviere...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de
George Bacovia este disponibilă pentru
comandă online cu preț redus, la doar
-19.17- 10.99 lei.
Gorunescu Carmen Lidia [din public] a spus pe 8 mai 2024: |
Căutând poetul în dumbrăvile sacre, goale- Agora bacoviana, nu-l vom găsi, pentru că, Bacovia nu se vede, se simte.
Prezența lui e vie, deși a plecat, după cum ne transmite în versuri, să doarmă, murind puțin câte puțin.
După ce îl citești pe Bacovia, râsul pământenilor devine grobian, impieteaza.
Pe Bacovia îl citești în liniște deplină, ca pe o rugăciune. Pășești ușor, cu pietate, în tăinuitul izvor al spiritului său.
Care poet poate fi mai aproape, prin destinul lui tragic, de ftizic, de Iisus?
In viața sa, Bacovia a învățat, precum Eminescu, să moară, nu cu resemnare, ci cu speranța că oriunde e o reînviere. De fapt, Bacovia nu a murit niciodată, trăiește, e veșnic! |