Cocoșul și puiul
Prin ograda mare, plimbându-se țanțoș,
Ce s-a gândit el, să se dea cocoș.
Văzând cum că puiul îl cam necăjește,
Tare-nfuriat, la el se oprește.
"Ia ascultă-ncoace, dragă pufuleț,
Să-ți câștigi grăunța, fi puțin isteț!
Când se lasă seara și pleci la culcare,
Dute în pridvor, strigă-n gura mare,
Bate din aripă, ca și-nfuriat,
Nu uita de unde, puiuț, ai plecat!
Chiar pe vreme bună, ori când vine frigul,
Tu să cânți de-a pururi, numai "cucurigu"!"
Aflând puișorul, fiind speriat,
Cu un simplu gest, l-a și ignorat.
"Ia ascultă șeful! Pune-ți pofta-n cui!
Și tu ai fost odată, ca și mine, pui..."
Dar văzând cocoșul un așa reproș,
Zise-n sinea lui, cu un gând pios:
"Cât ai fii de țanțoș, nu te da cocoș."
fabulă de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.