Un destin înfrânt
Lacrimile curg șiroaie
Pe obraz la doi părinți,
Jale mare a cuprins
O comună-n Mehedinți.
Iosif era clasa a IX-a
La colegiul militar.
Destinul a fost prea crud
Și l-a dus într-un altar.
Mai erau câteva zile
Până să vină vacanța,
Când a fost recompensat
Șapte zile la Constanța.
Câștigase locu-ntâi
La religie-n concurs.
Ceasul vieții s-a oprit
Și zilele i s-au scurs.
Mare, de ce-ai fost haină?!
Tu l-ai luat dintre colegi,
Cu vraja l-ai încântat...
Ai vrut victimă s-alegi.
Venise întâia oară
Să-ți vadă valu-nspumat,
Iar tu, crudă ca o fiară,
L-ai prins și l-ai înecat.
De ce l-ai furat, cățea?
Tu, cu inima-ți spurcată,
Groapă de gunoi s-ajungi,
Apa să-ți fie secată!
Bocete răsună într-una,
Acum totul s-a pierdut.
Dar Tu, Doame, unde-ai fost
Când marea a făcut ce-a vrut?!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Răduț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.