Octombrie Frumoasă

Octombrie frumoasă ce-ncet te dezbraci,
Şi-ţi laşi frigul peste tot prin casă,
Mă înveleşti în frunze, poate mă împaci,
De dorul de astă toamnă ce mă apasă.

La prima vedere pari cam dezordonată,
Îţi arunci peste tot ruginiul tău regal,
Frumoasă mai eşti când pari supărată
Şi aduci nori negri uitaţi-n larg la mal.

Mă seduci cu al tău parfum uscat
Şi încerci să mă prosteşti cu câte-o rază,
Mă crezi copil, dar n-am uitat,
Cum m-ai răcit dezbrăcat în primă fază.

Totuşi îmi porţi de grijă, mă îmbraci gros,
Să nu ies subţire ca-n Iulie în lume,
Să mă vadă toţi doar piele şi os
Şi să lase-n urmă urme, printr-un nume.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!