Intensitatea neobișnuită a sidefului
nu mă mai vor copacii de-astă iarnă
s-au despuiat de lemnul dulce iar
și mă încorsetează
dintr-o goarnă
se-anunță evoluții noi de greieri
în pietrele de chihlimbar
nu mă mai vor nici păsările serii
unde-au plecat, nu știu
abandonat
pe gulerul distins al primăverii
au îndrăznit să iasă la iveală
copiii însemnați din plasamente
convenția supremă a tăcerii
și-a unei stări de veghe permanente
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.