| Minunat, superb, dar atât de trist și de adevărat este mesajul care se desprinde din această poezie autumnală, tipic bacoviană. Mai întâi, evenimentele specifice toamnei, respectiv, căderea frunzelor, sosirea ploii, lăsarea ceții, care transformă totul în noroi, deci un peisaj sumbru, apoi plecarea păsărilor, care determină o melancolie, o tristețe firească, dată de natură, dar, mai ales, care prevestește în strofele următoare o puternică revoltă și indignare sufletească, interioară, dar și socială, dublată atât de căderea naturală a frunzelor, dar, mai ales, din păcate, de intervenția crudă, nemiloasă, a omului, prin defrișarea și vânzarea pădurilor, lăsând în urmă nu doar o secetă, o pustietate, un deșert, care îl privează pe om de unica, poate, oază naturală, pură și curată, de răcoare, liniște și relaxare, care îi dăruiește o boare divină, atât de binevenită și binecuvântată pentru suflet, respirație, minte și spirit, reprezentată de copaci, dar, mai ales, un mare gol și o singurătate sufletească, regret și părere de rău, atât pentru viitorul acestei țări, dar, odată cu îngrijorătoarele schimbări climatice și al încălzirii globale, și al întregii planete. |
| Cu permisiunea și îngăduința administratorului acestui site, la comentariul pe care l-am făcut acestei minunatei poezii, aș mai putea adăuga și faptul că pădurea reprezintă nu numai o oază de liniște, relaxare și ce am mai scris eu acolo, dar și o oază de libertate, meditație, reflecție, precum și o reală solitudine, în care se oferă ocazia regăsirii de sine, reculegere, prin care îți poți aduna și pune în ordine gândurile. |
Nu este introdusă data nașterii pentru Felicia Feldiorean. [