M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic

M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deştepta geana dimineţii,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieţii.

Cu ochi miraţi şi paşi şovăielnici, în holograma sorţilor,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit.
În scurta binecuvântare a bunicilor şi-apoi a părinţilor,
Nefiresc de iute,-au trecut anii şi flăcău am devenit.

Mi-am susţinut singur existenţa ca un atlant concrescut,
Continuu şi neobosit, m-au preumblat paşii prin lume,
Vârtelniţa vieţii şi furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obişnuit să-şi asume.

Am fost şi sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reuşită deplină;
Prin prăpăstiile contingenţei, din preţioasele periple,
M-am împovărat şi cu-o matrice de îndoieli arhiplină.

În omeneasca lume-ntâmplătoare,-n care am sălăşluirea consemnată,
Pe lângă,, a exista", am mai şi,, vieţuit" într-o lume damnată,
Dar n-am avut mai multe feţe tăinuite-n a mea faţă;
Cu unica, ce mi-a fost hărăzită, am parcurs întreaga viaţă.

Retoric, mă-ntreb ce-ar mai putea conta ulterior
Din tot ce-am dăruit sau am primit drept suvenir,
Atâta vreme cât, în micul meu univers interior,
Mă bucur când, în fiecare dimineaţă, pot să respir?

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!