Pământ sterp
Plouă mărunt, mărunt de tot,
Asemeni omului cu suflet mort,
A cărui viață-nseamnă disconfort,
Mai rămânându-i doar... să fie idiot.
Să se comporte precum cei ce mor...
În fiecare zi, de "frig", sau de prostie.
Și pentru ce folos atâta agonie,
Când faci degeaba parte din decor?
Când tot ce ai de oferit este doar ură,
Unde mai este sensul de a exista,
Ce mai rămâne demn la viața ta?
Nu mai ești nici măcar de umplutură...
Pe cât de trist, pe-atât de rău îmi pare
De voi, toți ăștia, ce trăiți în beznă...
Umăr la umăr, nu ajungeți nici la gleznă
Celor ce nu vă seamănă-n purtare.
Dar cine să vă facă să-nțelegeți
Că stă pământul sterp sub voi?
Că doar, în suflete, puteți aduce ploi,
Iar soare, când vă vreți, sunteți cu dinți.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (24 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre tristețe
- poezii despre prostie
- poezii despre glezne
- poezii despre existență
- poezii despre dinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.