Secret
Zadarnic, vântule, nu-ți voi destăinui
Din mica mea iubire vreo silabă,
Într-un jurnal din frunze mai degrabă
Voi scrie numele ce ți-l voi tăinui.
Mă tem să nu strivesc nepotolitul jar
Căci sunt cuvinte prea adevărate
Iar frunzele pe patul lor de moarte
S-or spovedi la vreun bătrân stejar.
Doar crinului i-aș spune la ureche,
La sindrofia florilor de mărgărit,
De-această dragoste fără pereche
Care pe creanga inimii s-a cuibărit.
Iubirea mea tu n-ai cum s-o înțelegi,
E doar corabie purtată prin străini,
La țărm de mare agitată fără legi,
Lovită de furtuni ori palme de haini.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.