Un imbold care vindecă răni
Tu știi prea bine
în care sălaș o să locuiești
niciodată nu pleci
pe drumuri care nu duc niciunde
eu rămân cu sufletul împăcat
să aștept la fereastra nopții deschisă
te păstrez stăpână a inimii
un imbold care vindecă răni
și nu iese în afară
decât cu iubirea adusă în brațe
cu trupul subțire
și arcul întins
peste pustiul vieții nisipos
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.