Oglinda

N-am să las oglinda-n pace, am s-o sparg, cioburi o fac,
O urăsc şi rău i-aş face, deloc nu mi-a fost pe plac,
A lăsat timpul să şteargă luciul lutului din mine,
Smalţul ce lucea odată l-a furat şi n-arăt bine.

Mână-n mână-a fost cu vremea, au lucrat ca doi duşmani,
Măcinau lăsând în urmă rănile de peste ani,
Bibeloul de-altădată strălucea ca piatra rară,
Azi ulciorul fără toartă zace-n raftul din cămară.

Am gândit că nu-i de vină, am să fiu cu ea atentă,
Viaţa-n tumultoase valuri mi-a lăsat câte-o amprentă,
Adevărul reflectându-l nu m-a înşelat vreodată,
Dacă nu arăt prea bine am s-o iert: are o pată.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!