Ultimul rând
am să mă rup din rândurile noastre
am să devin universal, cosmopolit
și am să mă strecor tacit printre dezastre
de ele ocolit. Și tot tacit...
s-am să mai trec încet de orice rânduri
a voastre, ale lor, a tuturor
și postament am să-mi ridic din roi de gânduri
pe care să-mi aștern un bust. De dor...
și am să-mi duc dostoinic bătrînețea
și jingașia ei în propriul azil
să mă închidă -n carapacea și finețea
din ciuda tuturor figurilor. De stil...
în rest - nu mai importă nici un eu
ajuns la pragul veșniciilor cu bine
rup rândurile care stau la rand mereu
și trec in ultimul. Neocolit. De nimeni...
poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.