Ca o speranță de mister
(Se întindea cărarea lunii)
În seara dintr-un vers cu lună
Sub pleoapă s-a deschis ca-n vis
Un Paradis cu marea-n spumă
Și trei vapoare din abis
Se întindea cărarea lunii
Spre plaja unei pescării
Unde un pictor și un câine
Goneau albastru-n clipe vii
O clipă le-a scăpat în mare
Un fulger a căzut din cer
Restul poveștii-l las pe tine
Ca o speranță de mister
Care
Fiind albastră
Se pare că n-a fost
Călătoria începe acum
Când
Ne faci, ne dai, ne ceri
Un gest de mister
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan-Mircea Popovici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.