Am promis

Că îmi las în urmă clipa legând-o la ţărm de vis
În Dunărea veche-albastră plutind spre alt paradis,
Că las pe nisipul umed, urme, talpa-mi de femeie
Şi un nasture din bluza, ce o mână o descheie.

C-o să las priviri scăldate în reci unduiri de valuri,
Când nebuni cântă Katiuşa ancorându-şi bărci la maluri,
Că-mi las setea de iubire, rătăcită în amurguri,
Rătăcită în dorinţe, făcând cu precupeţi târguri.

Şi o mare sfântă cruce şi pleoapa ce am închis,
Bătăi vagi, prelungi de clopot şi scri tot ce am promis:
Că la rădăcini de sălcii o să las un ochi de jad
Şi speranţa revenirii dintr-un mugure de brad!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!