Strada poeziei
Acum pe strada poeziei
sar mlaștinile de pe o broască pe alta...
Eu ți-am zis
ți-am zis
poetul nu mai locuiește la subsolul fulgului
și nici nu mai poartă cămașa aceea
din mătasea broaștei
pe care o spăla cu trupuri și umbre
Nu mai vorbește cu ceasurile ce reparau
obsesia timpului
și nici nu le mai cântă crucilor
pe limba mormintelor
E dus poetul
E dus!
E mutat la țară...
pe undeva pe unde
chiria la inimă e doar o bătaie scurtă
între două lanuri de sânge
Pe aici
mai vine din când în când
să clipească în buzunarele pietrelor
și să hrănească ulucii cu o spaimă zincată
Eu ți-am zis
acum pe strada asta
sar mlaștinile și se înmulțesc
Poetul e la țară
în brațele unui graur ce stă să moară
iar eu acum
strada orăcăitului mă numesc!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.