Plugule

Plugule, cin' te-a născocit,
Ca să frămânţi a şesurilor coaje
Şi să-nlesneşti îndătinata vraje
De-a scoate-n urma-ţi bobul însutit?

Cine ţi-a pus cuţitul în pământ
Şi a pornit cu soarele întâiul,
Hotărnicind moşiei căpătâiul,
Şi dumicatul socotitu-şi-l-a sfânt?

Cine-a purces în ploaie şi furtuni
Şi a brăzdat în negură şi zloată
Şesul blajin şi gras, întâiaş dată,
Cu blesteme, nădejdi şi rugăciuni?

S-a-ndătinat copilul cel pitic
Să are şi să strângă avuţie.
Osânda şi-a schimbat-o-n bucurie,
Clădindu-şi slăvi şi veacuri cu nimic.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!