O umbră
Când mă simt singur,
Îmi aud pașii
Alergând prin vârstele mele
Anterioare,
Ca și când ar căuta
Alternative temporale
La ce ar fi putut fi
O viață altfel.
Înlăuntru,
Spiritul meu evadează
În vise orchestrate
De gânduri aleatoare,
Confuze,
Precipitând intenții nedefinite.
Am impresia că
Viața mea se derulează
Într-o lume paralelă
Iar eu nu sunt decât
O umbră.
poezie de Nae Tudor Nemoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.