Olimp
Politica de datorii și cadre,
Mă suge aspru și mă duce-n parc,
M-aprind și ard ca un electric arc,
Și țip la nori "Ajută-mă tu Padre!"
Prin viață-mi trec femeile hoinare,
Și vreau să scap urgent de caldarâmuri.
Fecioare blânde din alte tărâmuri,
Fac dragoste în plina lor splendoare.
Ca trupul de copac pierdut în timp,
Mă-ntorc și ies ușor dintr-o păstaie,
Vântu-mi trântește-n cap o vânătaie.
Sunt doar pământ, nu-s aur, nici Olimp.
poezie de Mihai Rădoi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.