Prinderea crucii în miros de tămâie
Aripi de liliac atârnate de tavanul nopții
Șlefuiesc dinții pentru canaliile sorții.
Un dinte rămâne răsucit în venin,
Șarpele vieții ștrangulează nădejdea-n destin.
Neîmplinite rămân zborurile-n țipete stinse,
Iubirile de doruri s-aprinse.
În pragul verdeții netezite de noi
Cresc fulgere scăldate în ploi.
Crucea din deal își face o cruce
Mare cât cerul ce-n brațe o duce.
Domnul o prinde în miros de tămâie,
Un liliac, în cristelnița nopții, recită poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.