Bătrâna mea doamnă

Patruzeci şi şase de primăveri
au trebuit să treacă
să te pot înţelege
statornica mea doamnă
fiecare anotimp
mi-a mugurit
prin orbita ochilor
câte un răsărit
şi-un apus
la fiecare
durere
la fiecare
bucurie trăită
tu mi-ai ciocănit
la uşa pieptului
trezindu-mă prin liniştea dimineţilor
ameţit de aburul cafelelor tari
am petrecut nopţi goale
şi-am împărţit aşternutul
tânjind după o ineluctabilă dragoste
visam la pulsul
zilelor ce vor urma
bucârându-ne
ca un copil
atunci când
i s-a reparat jucăria stricată.

Astăzi
te voi elibera
din strânsoarea corsetului
coastelor mele
te voi scoate la plimbare
prin oraşul
care mi-a crescut peste umeri
braţ la braţ
te voi plimba
pe străzi
alergând
razând
liberi
dependenţi
disipându-ne
în aburul lor
firimiturile destinului.

Bună seara
bătrâna mea doamnă!
Eu sunt poetul
ce-ţi scrie stihuri
cu pana înmuiată cu sângele tău.

S-auzim de bine
neliniştita mea inimă!

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Votează! | Copiază!