Norii
diminețile reci din noi/norii...
ultimele clipe întunecate/visul...
pernele mototolite în neștire/întrebările...
aprind o speranță de a dormi
încă o zi albă, pufoasă, suavă...
dar poeții necunoscuți
se coboară din zvonuri
cuprinși de pupilele îngerilor
cu invidie și durere
cu mesaje social media
cu fețe kitsch sorbind cafea
apoi își ridică mâinile către nori
așteaptă deziluzionați ploaia
se ascund printre umbre
se desfac în văzul lumii
până fie explodează
fie primul strop îi va răci la loc
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.