Luna se apleacă peste tăcerea neagră
Luna se apleacă peste tăcerea neagră,
Făcând-o să se deschidă-n flori sălbatice de sunet
Pe care numai lucrurile verzi le pot auzi.
Un vânticel se ridică deasupra unei livezi,
Înfricoșătoare e litania ei mută devenind sunet.
Un fir din lumina unei stele a căzut în acest copac
Și se mlădie printre frunze, șoptindu-le să tacă....
Stând printre aceste lucruri, Iubito,
Simțim cuvintele pe care inimile noastre nu le găsesc.
poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maxwell Bodenheim,1892-1954. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.