Mă rog...
N- am să mă mai rog de lume
nici de stele, nici de noapte,
Gândurile să- mi aprobe
TU prin vis să- mi fii aproape.
Te pictez cu mintea mea
mă privești, mângâi tăcerea
lacrimile- n loc de apă
ele imi cunosc durerea.
Se preling in noaptea albă
pe o pată de culoare,
Se unesc, ce armonie,
croiesc drumuri lungi cu sare.
Intorc fila- n pasul nopții
creionez al Tău portret,
Zorii zilei când se- adapa
iscalesc cu un sonet.
Nici de vânt n- am să mă rog
de vârtejuri sau de nori,
Ca să- mi pitroceasca soarta
o fac sfinții deseori.
In ulcica vieții mele
ca și mine din pământ
Ingerii suflă in cană
rău cu bine- amestecând.
Si când vreau ca să mă rog
să vad binele din rău,
Nu vreau martori, nici ispite
Sunt doar eu cu Dumnezeu!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marina Tuturman. [Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.