Versuri aprinse
când nopțile nu au culori am coșmare
și-aș vrea să le atârn într-un cârlig
nu dorm și mă gândesc la lumea mare
din care vreau doar splendori să câștig.
regret c-am semănat în lume suspine
și gânduri stranii am ascuns în pădure
dar în urma mea versuri dragi vor rămâne
au rezistat stoic vremurilor dure.
vreau nopți violet cu stele pe tâmple
cu vise mărețe care să se-mplinească
azi izvorul poetic cu doruri mă umple
rog Maica Dumnezeie să mă miluiască.
când versuri se aprind ca niște sfeșnice
îmi luminează calea spre cele veșnice.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.