Omul
[Complexitatea depășește spiritul]
Închis în adâncul minții mele
De probleme, griji, nevoi
Mai bine stau aici pe viață, decât să fiu ca voi
Avem vina în buzunare, dar pledăm nevinovați
Suntem experți în a creea măști... La asta suntem talentați
Ne bucurăm când lumea-i palidă, posomorâtă
Doar să râdem știm,
Dar de fapt uităm un lucru, uităm oameni să fim
Om... Ce înseamnă oare?
E om cel ce stăpânește viciul?
Sau e om cel ce dă cu biciul?
E om cel ce cu greu trăiește
Sau e om cel ce jefuiește?
Omul, o creație complexă de un creator bețiv
A amestecat emotii și le-a dat sens fără motiv,
Omul, e bun sau rău? Sau cum vrem noi sa fim?
Daca pentru noi e mult... Pentru altul e infim.
poezie de Theodor Gudila
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Theodor Gudila. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.