Obsesie 5

Mă doare viaţa, doctore, şi-mi plânge,
Cu lacrimi, cu regrete şi cu sânge,
Mă bântuie trecutul, mă-nfioară,
Şi-mi plânge inima, ca o vioară!...

Îmi rătăceşte mintea prin sertare,
În nopţi scăldate-n raze selenare,
Şi sărut umbre, dulce amăgire,
Ca un bezmetic, dornic de iubire...

Mă judecă iubirile pierdute,
Năvală dau, pe ochi să mă sărute,
Se prind în horă-amăgitoare iele,
Dansând frenetic, triste şi rebele...

Să-mi dai, te rog, un leac pentru uitare,
Să şterg din vise, clipele amare,
Şi umbrele ce vin să mă sărute,
Pe care le credeam demult pierdute...

Rămâne-vor, pe veci, nemuritoare,
Măiestre păsări, nimfe-amăgitoare,
Vor dăinui în licăriri de stele,
Sau rătăcind prin versurile mele...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!