O contopire
o contopire a zâmbetului roz cu albastru
a inventat o imagine fără capăt
rostogolindu-se fără oprire
într-o chemare fără glas, niciodată cuminte.
o nebunie perpetuă, într-o jumătate de vis treaz
fără întrebări și reguli
dezbrăcând pustiul destrămat
până la îngustare în unghiul acela necălătorit vreodată.
privirea rămâne întinsă pe arșița verii
în tăcerea prăbușită a unui fluture întârziat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.