Iubesc ca o nebună
Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toți nebunii,
Am crezut că mă ucid și mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple și cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...
Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur și noblețe, însă n-au putut iubirea.
Cade cerul peste mine și pe toți nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...
Nu mai știu ce este viața fără toți nebunii mei...
Și-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.