Hulă
al neființei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
și să se vândă pe sub mâini de karme.
aprinsă-n patimi carnea e o iască
acelorași nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.
în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
și-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.
spre dumnezeu cel tată dar holtei
cioplești un fir de dragoste subțire
ce-l poți tăia ușor, de obicei
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Hermes
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.