Când vorbești
Când vorbești.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.
Câd vorbești doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecați pe ape.
Când vorbești doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.
Când taci doar pașii vorbesc
În urme sărutate de ape
Când vorbești sau când taci
doar ființa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mișcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre lumină
- poezii despre apă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre muzică
- poezii despre jertfă
- poezii despre durere
- poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.