Sub salcia ce plânge
Ades m-am așezat... sub salcia ce plânge...
Momentul minunat, mi-a tot intrat în sânge...,
Visam că sunt cu tine... pe păr te mângâiam.
Dar sufletul din mine, mă arde și plângeam.
Nu numărăm minute... că ore îmi treceau,
Vroiam cu nerăbdare... încă un minut să stau.
Să -mi luminezi privirea... ce parcă mi-a apus,
Că nu-mi găsesc iubirea... de parcă tot e dus?
Dă -mi liniște în suflet, te rog nu mă lăsa...
Nu vezi că încă sufăr... după iubirea ta?
Dă -mi o îmbrățișare, dă -mi suflu tineresc,
Că salcia îmi moare... și eu... cât te doresc!
Îmi tremură și mâna, aș vrea să te ating...
Legat sunt în iubire și simt că -n'cet mă sting.
Un singur suflet poate... mai aștepta un an
Dar fericirea noastră poate pleca în van.
Sub... salcia ce plînge... ades te-am așteptat,
Tu... n-ai venit iubito... tot singur mai lăsat.
Un strigăt de durere, în jur sa auzit,
E sufletul ce-mi pleacă... din viață chinuit.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ioan Cojocariu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.