Grădina speranțelor
Cu inima îți dau bun venit,
Cu zâmbetu-mi cald, te-am dovedit
Și gând în iubiere am plinit.
Eu o copilă tu heruvim...
Hai, vino cu cu mine să privim,
Violetele din neodim.
Privește, poiana-zânelor
Se-ntinde-n multicolor covor,
Ea e Grădina Speranțelor.
Aici păsările își au cuib,
Pentru noi a venit și un scrib,
Iubirea e acum un Sahib.
Imaginează-ți că suntem noi,
Grădina eu o fac cu fiori,
Gândindu-mă la tine în zori...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.