Ca și când altcineva...
Când umbra începu
să muște din mine,
tu mi te-ai făcut lumină
în sânge,
ai curs de nu știu unde,
desfăcând lacătul nopții
pentru mine,
să îmi cadă stelele în brațe,
ca și când altcineva
ar scrie cu mâna mea
și eu aș privi dintr-un colț,
mirându-mă că exist,
că tu ești cel care
îmi udă rădăcina...
Nu-i așa
că și privighetorile
ne cântă în inimi,
ca și când ar sta
pe turla bisericii?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.