Cât ne mai rabdă?
O, lumea mea de farisei și de cocote,
Ce-ați ridicat prostia la înalte cote,
Hoția-ați înălțat la rang de artă,
Cum faceți, crimele de vi se iartă?
Nu numai că scăpați nepedepsiți,
Ba, dimpotrivă, sunteți fericiți:
Averi și funcții vi se cuvin vouă, -
Cinstiților, cu necazuri le plouă!
Rușine, c-ați întors lumea pe dos,
Feriți și protejați de-obrazul gros,
Nu știți să prețuiți buna cuviință,
Născuți ologi de suflet și conștiință!
E lumea voastră-acum, voi țineți cârma,
Poporul vă urmează precum turma,
Ducând o viață ca de cimpanzeu,
Mai găsești milă doar la Dumnezeu!
Spre ce prăpastie te-ndrepți, o, lume?
Fărădelege, haos, e-al tău nume!
Învață iar să respecți ce e sfânt,
Atât cât te mai rabdă-acest pământ!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.