Trasând linii
viața e o albie șerpuită
printre momente de arșiță secătuită
și momente de adumbrire și taină
nimeni nu se naște învățat
dar singurul învățător de nădejde e tot viața
ea te ajută să ridici ziduri de apărare
să arunci punți peste tăceri
și mai ales să te călești la focul iubirii
cineva îmi spunea că iubirea e o colivie de aur
altcineva spunea că iubirea e adevărata libertate
dar din câte am văzut, iubirea nu-i decât o linie
ce desparte umbra de lumină
și îndoiala de siguranță
te iubesc are altă greutate decât mă iubește
pentru că într-un taler îți pui inima
iar în celălalt speranța
și inima bate, fiindu-ți alături
pe când speranța
mai cade răpusă de îndoială
în fiecare zi trag o linie
ce se desprinde din cealaltă
și cu fiecare punct
viața mea are un sens
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.