Vindecarea ce ucide
Poartă-ți mâna peste trupul meu
Ca un Adam rănit la coastă,
Cel făurit de Dumnezeu
Și care zbate să trăiască,
Rană îți sunt, adâncă plagă
Și numai timpul va decide
Dacă-ți sunt rana cea întreagă
Sau vindecarea ce ucide
Ca o iubire fără soartă,
Intr-un regat al unui zeu,
Stăpân peste o lume moartă,
În care mai trăiesc doar eu
Și mângâie-mă precum judec
Dezastrul din durerea-n sine
Și mângâie-mă să mă vindec
De ruperea mea dintru tine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre monarhie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre Dumnezeu
- poezii despre Adam
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.