Mor tandru pe maci

E noapte cu vulpi pe şosele de var
Adulmec zăpezi de catran şi absurd
Mi-e deal într-un hău de iubire şi iar
Mi-e vale de colţii săpându-mă surd.

Mi-e teamă de ieri într-un mâine trecut
În bernă mă plec si mi-e negru de ploi
Călugării râd cu un râs prefăcut
Când dinţi de şacal mă târăsc prin noroi.

Sunt barcă la mal troienită de spini
Pe funii de pod tot oftez piei de lup
Ucide-mă, timp, eu am sânge pe crini
Şi pâinea de azi mi se sfarmă de trup

Să plec, aş pleca, mânăstire de dragi
Să mor, aş muri, rămânând nenăscut
M-aş face prohod de iluzii în fragi,
Pe bocet de iezi m-aş întoarce în lut.

E noapte cu vulpi, tot mai scot dogorit
Minciuni de sub măşti şi copite de cai
Tac simplu sub răni, păpuşar ostenit
Mor tandru pe maci şi pe jale de nai...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!