îmi așez timid bătăile inimii
[amiezi târzii]
cu o doză de înțelepciune
toamna umple cu arome
respirația
anotimpului
e timpul nuntirilor
spunea demult
bunica
la intrarea
în anotimpul
bogat
avem tot timpul din lume
chicoteam noi copiii
zâmbind peste umăr de parcă
nouă ni s-ar fi
adresat
cu bruma în spate
și ochii
ațintiți
înspre cerul albastru
îmi așez timid
bătăile inimii
lângă stolul de păsări
pregătite de migrare
și-mi fac tot felul
de griji
în legătură
cu drumul lor
istovitor.
poezie de Lucică Dragoș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lucică Dragoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.