Mama
ea ce-și spală părul
într-o baie de porțelan
cu o sfântă tăcere
își îngroapă sânii uscați
în trupul sărac,
murmură în gândul ce arde
mai adânc decât singurătatea sufletului
otrăvit cu dor,
mama nu-și strivește cuvintele
precum un muc de țigară
nopțile reci o frământă ca pe o prescură.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.