Către A patra dimensiune
cuvintele tale curgându-mi în piept rugăciune
la ceasul unei clipe-n travaliu,
se va naște poemul visului și puțină eternitate
apoi iar fugim în a fi oameni
când ne dă de demâncare moartea
cântăm în timpanele lui Dumnezeu,
apoi iar sub sisifica ardere ne scăldăm în cenușă,
în vremurile de azi renașterea se face
în încă un rapt,
în încă o piatră ce se rostogolește
la picioarele statuii
numește-mă Om să-ți dau o coastă,
altar de trup și chip cioplit
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Atlantida
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.